Root fallacy

Ce este viata? Un mic refugiu in neant. O profunda trecere prin noi si prin viata altora. Din neant ne nastem, in neant traim si tot in neant murim. O lume in care, 24 de ore se scurg zilnic din si prin noi, 1440 minute ne fac mai maturi pana cand ajungem la cele 86400 de secunde, ce se vor derula mai incet de aceasta data, purtandu`ne spre o alta lume, inexistenta. O lume in care am ajuns sa credem cu totii din mai multe motive. Frica. Frica de Dumnezeu, frica de pamant, frica de nimicul de dupa. Mase de oameni cu idei inexpugnabile legati la ochi si manati spre credinta. Poate dau dovada de putin nihilism dar prefer sa fiu de partea minoritatii.

Ceata

E ceata si ploua
Si ploua in tot.
Ploua pe tine
Si ploua`n priviri,
Priviri ce se uita
Si`apoi te si uita.
Ferice de ceata
Si uita ca ploua.


Si ploua de`o zi
O zi sa`nfloreasca,
Campii de rosi maci
De ceata ascunsi.
Si ploua de`o zi
Pe frunze e roua,
Da stiti c`am mintit
Cand e ceata nu ploua.

In Bucuresti se iubeste

03.12.2007. Luna de final a acestui an. Luni. Un nou inceput de saptamana. 13:15. Ora de mancat placinte. Placinte a la mamica. Nu a mea. Nici mamica si nici placinta daca va intrebati. Sunt in bucuresti, intr`o camera de camin, cu o muzica foarte placuta in urechi alaturi de un rocker. " A...nu se fumeaza aici?scuze, nu stiam, ies afara ". Imi astept trenul de seara care ma va duce departe de toate astea. Dar parca n`as mai pleca de aici. Aici le am pe toate. Prieteni. Iubire. In Bucuresti se iubeste. Se iubeste in metrouri, se iubeste in parcuri, se iubeste in cluburi, se iubeste in tot. Te iubesc pe tine si ne iubim in noi.

Arta culinara

Din categoria " hai pe la piata, sa mai tragem o burta de ras " . Intotdeauna drumurile mele in piata erau de domeniul comicului. Imi aduc aminte cand eram mic si ma trimitea maica`mea sa cumpar leustean, marar si patrunjel - combinatia fatala. Niciodata n`am stiut care e diferenta. Si mereu ma duceam la cate o babuta care, culmea, nu vindea acolo decat patrunjel si eu cu o fata de nevinovat intrebam " patrunjel aveti? ". Sau anumite replici de genu` " Ia zi, ce sa`ti mai dea maica? niste ceapa sa pui in mancare? ( de parca as fi facut eu mancarea!! ) sau " Nu am sa`ti dau rest, ia un ardei pana la .. lei ". Si apoi evident ajungeai acasa doar cu jumate din restul ramas, oprindu`ti bine meritata cota de 50%. " Incredibil mha mama ce`au scumpit astia ...... , ultima oara erau mai ieftine ". Acum cateva zile am ajuns iar prin piata si am vazut scris la o taraba " Kivi - .. lei kg ". Ar fi trebuit sa ma opresc si sa fac si o poza. Si daca tot se scrie cum se aude, atunci de ce nu chivi?. Se vinde mai bine daca scrii kivi? Atragi clientii? Nu. E pura prostie si tipic romanesc. Am auzit si de un loc unde painea se vinde cu 1 leu. In schimbul acestui leu primeai 0,500 g paine. Si nu, nu am scris gresit. Exact asa arata un afis pus pe geamul unei brutarii de cartier " Paine calda ( 0,500 g ) - 1 leu. Poate ca pentru domnisoara de a scris acel anunt, cele 4 clase primare au fost prea mult. Oricum un lucru e cert. Orice moment, oricat de frumos sau de plictisitor ar fi el atunci, peste ceva timp ajungi sa`i duci doru`. " Bhaaaaaaa mai tii minte cum stateam ca prostii..... "

Come dance this silence with me `till the morning...

Zilele astea am tot trecut printr`o continua stare de euforie. Oare sa fie din cauza vacantei care se apropie? Oare sa fie din cauza " spiritului de sarbatori " ? Oare sa fie din cauza cadourilor promise? Oare sa fie din cauza mea? Nu. raspunsul e mult mai simplu de atat. Raspunsul esti tu. " Tu ", un cuvant mic, din doua litere, cat se poate de simplu dar tot atat de complex pentru mine. Un cuvant care mi`a schimbat viata. Mi`a dat viata. A doua oara. Un cuvant care pentru mine e sinonim cu " tot ". " Tu " e scris pe asfaltul pe care calc zilnic, e sub perna pe care imi dorm noptile, in persoana de langa mine, pe toate bancutele din parculet pe care s-a odihnit, in mine, in tot ce scriu, in 2 cuvinte - te iubesc, si pluteste in aerul din Bel Ami. " Tu " e peste tot si " tu " e tot.

Back to black

Feerică ceată
Din pământ se inaltă

Invăluie tot
In lumea de`afară
O lume in gri
Ce`ncet o să moară


Legat de picioare
Legat si de mâini
Cavoul mi`e casa
Si gardul de spini.
Se bate un cui urmat de alt cui...
Pământul greoi, incet mă sufocă.


Mâhniri ce m`apasă
Uitări ce prind viată
In urlete surde
In ceată le`ascund.
Pământul e`n ceată

Si eu sunt pământ.

Rosu vertical

Rosu peste tot. Din tine , de sus, in mine.
Negrul tau s`a contopit cu negrul meu accentuandu`mi durerea.
Astazi am fost nevoit sa privesc prin tine. Dincolo de tine.
Ar fi trebuit sa ma opresc si sa privesc in tine?
Nu. Nu am putut. As fi riscat sa fiu privit prin mine.
Zidul rosu care se inalta inaintea a tot ce era in mine m`a oprit.
Mi`am urmat drumul, lasandu`te in compania altui baiat.
Buna noastra prietenie s`a stins. De tot.
Curgand rosu vertical.

November rain

15 november 2007. He left the home and went in a hurry to the train station. The weather was cold and rainy. Autumn weather. He passed beside the high school from where, he used to came and take her , not a long time ago. Memories. All the things in his head has started to huddle. He didn`t know what reaction he will have when they gonna meet . Finally, the kid arrived at the train station, exactly when the train was anounced. "Ahh, right on time " , he said. The train was coming closer and his heart was beating rattling. They met on the platform. She was expecting him there, but not like that. She was expecting there " another men " or, another reaction from him. Not a quarrel. She was disappointed. About all. They took a " yellow car " and followed the road to his house. There, what started at the train station came to an end. A good one. They went in bed and the boy rested his head on her breast. Then, they made love and she started to cry. From somewhere, november rain was playing. What he wanted all his life, resumed in one moment. That moment.
For some moments, she loved the boy.

Guns and love

Fights, jars, disagreements, wrong words at the wrong time, oaths and a love that will never come to an end. It`s all november rain. We are november.

Mecca

A plecat. Drumul catre Mecca se arata acum in fata ei. Portile mari de fier se deschid larg inaintea ei. O ultima privire inapoi, o mana intinsa si o lacrima stinsa. Mortii nu plang. Paseste cu pasi mici si tremurati spre tot si nimic.
Mecca e a noastra.

Nimic

Astazi am avut parte de una din acele zile care simti ca nu se mai termina. Trandaveala fizica si coma mintala. Singurele momente interesante pe ziua de azi au fost cele 20 de minute de convorbire telefonica si filmul Saw IV ( desi ma asteptam sa fie mai bun si cu o imagine mai clara ) . O zi in care nu s`a intamplat nici macar, nimic.

Canta`mi povestea...

Sa ma culc? nu..de ce sa ma culc?, pentru ca e tarziu, dar nu vreau sa ma culc..nu mi`e somn, dar trebuie. Trebuie sa te duci la cursul de chitara, dar nu vreau, dar trebuie (profesorul a murit ), vreau la cursul de chitara. Iar am luat 4, hai ca e fotbal la televizor. Vreau sa ma fac bine..nu`mi place aici, te vei face..vom pleca Charlie..vom pleca. M`am intors. Nu vreau sa pleci..haide acasa, nu voi pleca niciodata de langa voi, asta nu va fi ultima cursa a lui Schumacher. A fost. Nu s`a mai intors. Vreau o renastere. Vreau sa te iubesc. Spune`mi ca nu cer prea mult.

Lumea de dincolo de noi

Astazi am fost cu clasa la un azil de batrani. Ne`am dus la ei cu pachetele facute din clasa, sperand sa le oferim un motiv de a zambi si de a`i scoate din starea lor depresiva ( a unora, foarte avansata ) si din traiul lor uzual ( pentru ca , cum era de asteptat si din ce`am vazut eu, prea multe nu puteai face , ocupatiile de baza fiind probabil mancatul, dormitul, un maraton al tv`ului - pentru ca fiecare camera era dotata cu asa ceva, meditatiile - gandurile si constienta ca prea mult nu mai au de trait, ca sufera de o anumita boala, dorul de casa si de cei dragi care probabil ca ii macina mai mult decat boala in sine, sedintele de recuperare cu un psiholog pentru care am tot respectul, pentru ca am auzit lucruri minunate facute de el.....si..lipsa de comunicare...da, am spus bine, lipsa de comunicare - poate cel mult 2 vorbe aruncate colegului sau colegelor de camera, dar nimic mai mult ). Si sa iau un exemplu. Acest batranel din poza de mai sus. Poate ca la prima vedere, primul lucru de`ti sare in ohci e fesul lui cu D&G. In fata lui erau 20 de copii, cu pungute , cu cadouri pentru toti, deci si pentru el. Toti 20 eram acolo pentru ei. Deci si pentru el. Insa el avea lumea lui in care traia. Lumea noastra era total inadecvata pentru el. Parca stie ca n`ar trebui sa fie acolo. E trist. A mai fost si doamna P. cu care am tinut neaparat sa vorbesc si ma bucur ca am reusit s`o fac sa`si aduca aminte de anumite lucruri( desi n`a fost chiar usor ). Pe aleile din fata azilului se perinda libertatea, fericirea, iubirea si speranta de viata. La doi pasi mai incolo, lumea a incetat sa mai existe. " Iti multumesc frumos pentru poza ".

Ciclu

Nopti plangande, zile blande

Dimineti flamande

De iubire

Iubire - doar o punte

Ce ne leaga

Ne omoara.

Little bird - english version

I`m a bird. A bird that was unable to migrate beside her " family " in to the warm countrys although she wished this so much.
I`m a bird. She will never understand why she had to stay here, `cause is nothing here for her.
I`m a bird. The only things that is waiting for here is the cold, the winter cold, the snow and a bleak scenery, a place where she didn`t want to be, a new place for her.
I`m a bird. All she want was a snug place where she can stay huddle until the winter has gone, but all that she get instead is just some " pickings ", getting this from time to time just to open the flame from her soul and hope to get the springtime.
I`m a bird. The little bird is dead. She died slowly, on the misting night, on the winter cold. The " pickings " wasn`t enough. For her, the springtime was too far. I`m a bird.

Surrounding matter

O zi destul de linistita dar totodata destul de anosta. Se anuntau 4 ore de " nimic " cu diriginta, care pana la urma s`au dovedit a fi mult mai " interesante " decat ma asteptam. Ni s`a vorbit despre atacuri bio-chimice si cam ce ar trebui sa facem in cazuri de genu. A fost mult peste puterile mele. Mi l`am scos pe Eugen Kogon din ghiozdan si am mai citit cate ceva ( pe fundalul celor de la Mattafix ) din atrocitatile pe care le faceau nazistii in lagarele de concentrare. Uneori ramai susprins de cata imaginatie poate dispune mintea umana. Acum sunt acasa si nu inteleg de ce scriu asta.

2.11.2007 - 5.11.2007

Calea spre visare.

Cronica unui film

Desi am ajuns la o varsta in care nu ma mai pasioneaza sf`urile( filmele cu Jackie Chan, sau cu Stallone cand intra de unu` singur si omora o baza intreaga de vietnamezi ), in ultima luna am tot vazut un serial pe Pro tv destul de interesant. Filmul se numea " supernatural " si era destul de SF in felul lui, dar a reusit sa nu ma dezamageasca. Acum 2 zile a fost ultimul episod. Un final de altfel foarte reusit care a reusit sa ma surprinda. Un final foarte diferit de tot ce vazusem pana in momentul de fata. In 3 cuvinte : bhaaaaaaaaaaaaaaaaa frumos film.

Am ramas sa fiu doar cine sunt..

Stau singur, pe intuneric, nemiscat, cu ochii atintiti spre un punct fix. Spre lumina. Intind mana, dar cu cat incerc sa " gust " din acea lumina cu atat ea devine mai palida. O lumina care lasa in urma ei numai tristete si lacrimi, poate prea multe lacrimi. Cand acea lumina se va stinge de tot... tot ce e inauntru meu va muri odata cu ea. Ploaia imi " plange " la geam iar vantul mi te aduce in gand.
Ma retrag plangand.

Timp

Viata`mi privesc in tulburi ape
Tristetea`mi inec in ganduri moarte
Noaptea apare, te visez, ma saruti
In sufletu`mi gol, lugubru si mut
Traiesc si iubesc in mizerul prezent
Prezentul mizer ce maine va fi
Trecutul mizer, de iubire`nsetat.

Lugubrious

Maybe in your eyes I`m just another person

Maybe in your eyes I`m just a simple boy
Maybe in your eyes I`m just a victim of my feelings
Maybe in your eyes I`m your best friend
Maybe in your eyes I was your best friend
Maybe your eyes don`t know me
But...
I`m dead in your eyes.
You are looking thro` me.
I`m worth nothing.

Bluzau....

Editia 2006. Un loc de care ma leaga multe amintiri. Doua seri de neuitat. Doua seri de nirvana. Locul potrivit alaturi de persoana potrivita. De atunci mi`am spus ca n`am sa mai pierd nici o editie a Bluzaului.
Editia 2007. Festivalul a avut loc pe durata a doua zile, cea de ieri si cea de azi. Ieri nu am putut ajunge din aceleasi considerente ca si azi. La ora asta as fi putut sta linistit , rezemat de vreo boxa si intins pe jos, ascultand trupe de jazz de care nu auzisem pana la ora respectiva. In schimb nu am in fata mea decat un monitor gol si o pagina de blog in care sa`mi descarc ofurile.
Editia 2008. Who knows?

Uneori viata e o tarfa....

Moby and tears

Lacrimi si Moby....lacrimi si Moby...si iarasi lacrimi si Moby.
Lacrimile mele " au invatat " sa " danseze " pe Moby. Inchid ochii. Degeaba. Lacrimile parca au prins viata. Vor sa iasa afara. Le simt. Parca le si vad. Isi croiesc drum prin mine purtandu`ma catre locuri bine ascunse. " Nu te teme, e doar un dans al tristetii " imi soptesc ele. Lacrimile mele " danseaza " pe Moby.

no name

Somn a moarte tanara`n al tau pustiu
Ard uitari in care nu mai pot sa fiu
Somn pe mare, somn leganat de vant
Daca tu esti doar a ta, eu cine sunt??

Little bird

Sunt o pasare. O pasare care n`a putut migra in tarile calde impreuna cu " familia " ei desi si`ar fi dorit foarte mult acest lucru.
Sunt o pasare. Ea nu va intelege niciodata de ce a trebuit sa ramana aici, pentru ca aici nu e nimic pentru ea.
Sunt o pasare. Pe ea n`o asteapta aici decat frig, frigul iernii, zapada si un peisaj mohorat, un peisaj in care nu ar fi vrut sa se gaseasca , un loc nou pentru ea, un loc in care nu stie ce cauta si care e rostul ei acolo.
Sunt o pasare. Un loc calduros in care sa stea zgribulita in frigul iernii e tot ce si`ar dori, dar tot ce primeste in schimb sunt doar niste " firimituri " cu care se hraneste din cand in cand pentru a aprinde din nou caldura din sufletul ei, caldura cu care spera sa nu inghete si cu care sa poata ajunge de unde a plecat.
Sunt o pasare. Micuta pasare s`a stins..s`a stins incet in negura noptii, in frigul iernii. " Firimiturile " nu i`au fost de ajuns. Pentru ea, primavara a fost prea departe. Sunt o pasare.

Somn...somn lin.....

Duminica..21 octombrie..bucuresti..gura de metrou Titan. Ploua marunt..o ploaie sacaitoare. Oare ce cautam acolo?..sincer nici eu nu stiam...si nici acum nu stiu prea bine. Am momente cand spun " da, mi se pare ok sa fie asa, sa ne vedem, sa ne vorbim " si momente in care spun " asta ar trebui sa fie ultima oara cand mai vorbim ". Nu ma pot hotari..si nici nu cred ca am sa pot vreodata....poate nu sunt destul de puternic....ceea ce e in mine...sentimentul de iubire e mult mai puternic decat orice vointa a mea. Nu credeam ca un fluturas poate crea atata durere. E prima mea relatie in adevaratul sens al cuvantului...si prima despartire...nu stiu cum sa reactionez..n`am mai fost pus in fata unei asemenea situatii. Ma simt mort. Ma simt strain. De tot. De toti. Dupa o scurta intrevedere...si o seara care din perspectiva mea..a avut de toate....si in care treceam dintr`o dispozitie in alta...am intrat in inevitabila stare de dupa....de melancolie..de depresie....in care incep sa ma simt exclus din tot si din toate....in care tot ce mai traieste in mine legat de tine..refuza sa creada si sa inteleaga aceasta situatie. A urmat ziua de luni, in care am plecat dimineata, lasandu`te singura in pat, dormind......si iarasi acel ceva din mine..strigandu`mi, cu aceeasi voce nedumerita..." De ce pleci? O iubesti pe femeia asta.....de ce trebuie mereu sa pleci de langa ea? Ramai. " Creieru` meu a inteles ca nu se mai poate....dar acel ceva..nu...si probabil ca n`o sa inteleaga niciodata. Oare cine poate sa`mi aline durerea in care ma afund acum?? Poate doar gandacii de companie. Incomprehensible.

blogareala

Am tot zis ca`mi fac un blog..ca ma apuc sa scriu si eu cate ceva..dar de fiecare data amanam..poate din prea multa lejeritate..sau poate ca tot ce voiam sa scriu aici..o spuneam in alta parte sau doar in gandul meu si nu mai simteam nevoia sa scriu. Dupa niste luni in care ma intrebam " cine sunt? " sau " care mai e rostu` meu in viata? " uite ca in sfarsit am avut parte de un weekend.....rupt park din viata pe care as vrea sa o am incepand cu anul urmator......sa ma vad in capitala, muncind..stand undeva cu chirie sau la camin...si sa nu mai aud tot timpul in jurul meu " n`ai facut aia, toata ziua nu faci nimic, nu esti in stare de nimic, etc ". Si apoi cine stie....m`am mai gandit...de ce nu si ceva voluntariat prin Africa...asta in cazul in care am si cu cine pleca. Cred ca ar fi cazul oricum sa nu ma mai gandesc asa de mult in viitor si sa`im vad prezentul si uite ca`mi incep rezumatele la Uefa Champions League...so....see you soon