Duminica..21 octombrie..bucuresti..gura de metrou Titan. Ploua marunt..o ploaie sacaitoare. Oare ce cautam acolo?..sincer nici eu nu stiam...si nici acum nu stiu prea bine. Am momente cand spun " da, mi se pare ok sa fie asa, sa ne vedem, sa ne vorbim " si momente in care spun " asta ar trebui sa fie ultima oara cand mai vorbim ". Nu ma pot hotari..si nici nu cred ca am sa pot vreodata....poate nu sunt destul de puternic....ceea ce e in mine...sentimentul de iubire e mult mai puternic decat orice vointa a mea. Nu credeam ca un fluturas poate crea atata durere. E prima mea relatie in adevaratul sens al cuvantului...si prima despartire...nu stiu cum sa reactionez..n`am mai fost pus in fata unei asemenea situatii. Ma simt mort. Ma simt strain. De tot. De toti. Dupa o scurta intrevedere...si o seara care din perspectiva mea..a avut de toate....si in care treceam dintr`o dispozitie in alta...am intrat in inevitabila stare de dupa....de melancolie..de depresie....in care incep sa ma simt exclus din tot si din toate....in care tot ce mai traieste in mine legat de tine..refuza sa creada si sa inteleaga aceasta situatie. A urmat ziua de luni, in care am plecat dimineata, lasandu`te singura in pat, dormind......si iarasi acel ceva din mine..strigandu`mi, cu aceeasi voce nedumerita..." De ce pleci? O iubesti pe femeia asta.....de ce trebuie mereu sa pleci de langa ea? Ramai. " Creieru` meu a inteles ca nu se mai poate....dar acel ceva..nu...si probabil ca n`o sa inteleaga niciodata. Oare cine poate sa`mi aline durerea in care ma afund acum?? Poate doar gandacii de companie. Incomprehensible.
No comments:
Post a Comment