Stau singur, pe intuneric, nemiscat, cu ochii atintiti spre un punct fix. Spre lumina. Intind mana, dar cu cat incerc sa " gust " din acea lumina cu atat ea devine mai palida. O lumina care lasa in urma ei numai tristete si lacrimi, poate prea multe lacrimi. Cand acea lumina se va stinge de tot... tot ce e inauntru meu va muri odata cu ea. Ploaia imi " plange " la geam iar vantul mi te aduce in gand.
Ma retrag plangand.
No comments:
Post a Comment