Lumea de dincolo de noi

Astazi am fost cu clasa la un azil de batrani. Ne`am dus la ei cu pachetele facute din clasa, sperand sa le oferim un motiv de a zambi si de a`i scoate din starea lor depresiva ( a unora, foarte avansata ) si din traiul lor uzual ( pentru ca , cum era de asteptat si din ce`am vazut eu, prea multe nu puteai face , ocupatiile de baza fiind probabil mancatul, dormitul, un maraton al tv`ului - pentru ca fiecare camera era dotata cu asa ceva, meditatiile - gandurile si constienta ca prea mult nu mai au de trait, ca sufera de o anumita boala, dorul de casa si de cei dragi care probabil ca ii macina mai mult decat boala in sine, sedintele de recuperare cu un psiholog pentru care am tot respectul, pentru ca am auzit lucruri minunate facute de el.....si..lipsa de comunicare...da, am spus bine, lipsa de comunicare - poate cel mult 2 vorbe aruncate colegului sau colegelor de camera, dar nimic mai mult ). Si sa iau un exemplu. Acest batranel din poza de mai sus. Poate ca la prima vedere, primul lucru de`ti sare in ohci e fesul lui cu D&G. In fata lui erau 20 de copii, cu pungute , cu cadouri pentru toti, deci si pentru el. Toti 20 eram acolo pentru ei. Deci si pentru el. Insa el avea lumea lui in care traia. Lumea noastra era total inadecvata pentru el. Parca stie ca n`ar trebui sa fie acolo. E trist. A mai fost si doamna P. cu care am tinut neaparat sa vorbesc si ma bucur ca am reusit s`o fac sa`si aduca aminte de anumite lucruri( desi n`a fost chiar usor ). Pe aleile din fata azilului se perinda libertatea, fericirea, iubirea si speranta de viata. La doi pasi mai incolo, lumea a incetat sa mai existe. " Iti multumesc frumos pentru poza ".