De ce - partea intai, frustrarile din mintea mea

De ce de fiecare data cand ma simt bine, trebuie sa se intample ceva care sa ma faca sa ma simt prost? Si mai ales, de ce de fiecare data cand ma simt prost, trebuie sa se intample ceva care sa ma faca sa ma simt si mai prost? De ce locul actual de munca ma face sa ma simt prost? De ce trebuie sa lucrez duminica? De ce lucrurile mici sunt intotdeauna privite cu minus de interes? De ce trebuie sa fie mereu ea cand sunt stresat si obosit? De ce nu sunt atat de destept incat sa-mi pot pastra frustrarile in mine? De ce trebuie sa locuiesc cu persoane cu care nu vreau sa locuiesc? De ce nu dorm acum?

Iti multumesc!

Petru tot ceea ce ai facut pt mine, pentru cat te`ai zbatut sa ma faci un om mai bun, pentru cat m`ai ajutat, pentru toate momentele frumoase petrecute impreuna, pentru toate impacarile , pentru toate vorbele frumoase si cadourile primite, pentru cea mai frumoasa aniversare, pentru fiecare ocazie oferita de a te lua in brate, pentru fiecare noapte dormita cu tine, si poate ca dragostea mea nu e perfecta dar e adevarata.

Dwarf love

I don`t want to know how it is to lie
I don`t want to know how it is to cry
But one thing I wanna try
I wanna smile
With you, next to you
And because of you


I wanna feel
How it is to be an angel
An angel just like you
Sowing and loving through
With pretty body, perfect soul
Dwarfish and looking like a doll

Corsage of love

O lacrima prelinsa pe frunte
Zboara spre tine, lasand urme scurte
Un cantec iti cant, in soapte mute
Si`un gand se deschide spre a ta lume
Cu ochii deschisi, pe jos adorm
In nopti pustii, de rosu si dor
Si`n ploaia de vise
Ce`n drum se asterne
E un drum ce`l urmez
Al iubirii eterne.

Temple of love

One love, one life
The girl with, hazel eye
One life, from now on
One girl `till the end
Same one every day
Loving in a single way
Trampling others envy

Why in the world would anybody put chains on me?

A pungent taste of England

Micutul fermier incerca sa doarma. Se gandea ca peste 2 ore se va trezi iar peste 5 va lasa totul in urma: casa, familie, prieteni. Stia ca pe ea nu o s`o mai vada o buna bucata de vreme dar nu voia sa se gandeasca prea des la asta, nu i`ar fi prins bine. Ar fi plecat cu un gust amar. Adormi. Se trezi dupa 2 ore iar dupa 15 minute era deja la aeroport. Dupa inca 15 minute ramase singur. Lucrurile decurgeau foarte repede. Deodata se trezi in sala de imbarcare dincolo de granita Romaniei. Gandurile ii zburau in toate directiile iar emotiile il copleseau tot mai mult. Se simtea ca in no man`s land si ar fi vrut sa scape de acolo cat mai repede. Timpul deveni absent iar limbile ceasului parca se oprira. Intra dincolo de usa pe care statea scris " Loc pentru fumat " in care se gasea singur. Printr`un geam micut se putea vedea orasul. O ultima priveliste a orasului. Vru sa schimbe cateva vorbe pe parcurs ce camera se anima. Nimic. Toti erau straini si reci, parca cuvintele nu indrazneau " sa calce " pe pamant strain. " Pasagerii pentru cursa Wizzair Bucuresti - Londra sunt rugati sa se prezinte la poarta 3 ". Era cursa lui. Drumul pana la avion il parcurse intr`un autobuz. Acum alte ganduri ii invadara mintea. Se gandea, oare ii va fi frica de avion? Cum va fi dincolo de nori? Gasi raspunsul la aceste intrebari foarte curand. Dincolo de nori era mult mai frumos decat si`ar fi putut el imagina iar rau de avion nu avea, poate doar urechile infundate, care i`ar fi facut imposibila orice conversatie, un lucru de care se putea lipsi in totalitate deoarece nasul lui se lipise de hubloul mic al avionului privind spre Marea Irlandeza si din cand in cand catre un varf de insula. Isi aduse aminte ca scrisoarea de la ea il astepta asa ca o deschise si o citi. Pe fata lui aparu un zambet urmat indeaproape de un sentiment de tristete. Retraia acele clipe asezate foarte frumos rand cu rand si pagina cu pagina si ii parea rau ca nu le citeste alaturi de ea. Impaturi scrisoarea si o puse la loc sigur pentru ca bucatica de pamant pe nume Anglia il astepta. Ajunse in aeroport si cobori cu pasi mici si apasati pe scara avionului. Fu intampinat de o ploaie marunta si rece. O vreme tipic englezeasca. O vreme pe care fiecare englez o poarta in sufletul lui. Lungul sir de pasageri serpuia agale spre granita Angliei....

23

E 2008. E aprilie. E 22. 23 minute scurse din 23.
Family, Zulu happy birthday.
E 2008. E aprilie. E 22. 24minute scurse din 23.
Ordinary day, Chocolate cake, Custom pizza.
E 2008. E aprilie. E 22. 25 minute scurse din 23.
Hope, faith, love, curiosity, impatient.

Basca

Ma cheama basca
La soare eu ma uit
Ma cheama basca
Si`mi place sa ma plimb
Ma cheama basca
De ploi m`am saturat
Ma cheama basca
Si stau la el pe cap
Ma cheama basca
Vad tot de sus
Ma cheama basca
La mare el m`a dus

O cheama basca
Si e doar a mea
O cheama basca
N`am dat multi bani pe ea
O cheama basca
Pe cap mandru o port
O cheama basca
Si`mi place mult de tot

Zaticniri

Azi sau maine
Tot zile se cheama
Saptamani sau ani
Tot acolo ajungem
Se plange, se rade
Toate au un final


Azi, maine
Zile se aduna
Saptamani si luni
Doar ani care trec
In vid ma ascund.
Alerg prin simturi
Dureri ce m`apasa
In palma ma strang
Si`ncet ma sufoc

Prin ochiul meu stang
Incep sa`ntrevad
Sfarsitul ce vine
Caci dreptul e mort
De vreme apus

O cearta apune
Povestea nescrisa
A lumii "lacustre"
Cladita pe ape
Daramata de valuri.

Cei ce`au intrat n`au avut grija pe unde calca.
Gandacii de companie au fost striviti.

Ai vrea sa poti cand stii ca nu poti
Ai vrea sa vorbesti cand stii ca esti mut
Sa auzi si sa vezi
Cand nu stii ce te`nconjoara si esti confuz
Oare cine esti tu?
Oare cine sunt eu?
Poate un mim intr`o lume de orbi
Mimand un gand apus.

Gandurile`ti sunt unica comunicare
Cu lumea de`afara

A fi..sau a nu fi..

11.01.08. Vineri. Urma sa plec din Buzau. Drumul catre gara parca era mai scurt ca de obicei. Dorinta de a fi acolo cu tine accelera derularea timpului. Asteptam cu nerabdare sa calc pe peronul garii din Bucuresti si apoi sa fug spre lumea noastra in care sa ma inchid. Pentru totdeauna. Orologiile au incetat sa mai bata. A fi..sau a nu fi..
11.01.08. Vineri. Bucurestiul vechi. Lipscani. Arcade cafe. Un local cu o textura destul de placuta dar in care orice adiere a vantului o simteai pana in maduva oaselor. Pana si floarea din fata mea " dansa " de frig. Berea rece imi accentua frigul, fumul tigarii imi invada nasul si ochii iar tu zambeai. Orologiile au incetat sa mai bata. A fi..sau a nu fi..
12.01.08. Undeva in Bucuresti, la un oarecare cinema, la un oarecare film. S`a dovedit a nu fi doar un oarecare film. O oarecare comedie. O comedie pe care nu am sa o uit din 2 motive: primul nostru film vazut impreuna la cinema si cea mai proasta productie a tuturor timpurilor. O comedie pe durata careia am reusit sa rad maxim 30 de secunde adunate. Si atunci probabil nu din cauza filmului, ci a comentariilor din sala. Luminile s`au aprins iar orologiile au incetat din nou sa mai bata. A fi..sau a nu fi..

Oare de ce trebuie mereu sa ne certam? Si mai ales din nimicuri? Fiecare cuvant rostit din gura ta pe un ton mai grav e ca o palma, e ca un cutit ce`l infigi in mine si apoi il rasucesti. De fiecare data cand ne certam te privesc de afara, dintr`o lume a pasivitatii. Te ascult si te simt fara ca eu sa pot face ceva.
Cealalta jumatate din mine se afla in fata mea privindu`ma ciudat. O privire care ma blocheaza o clipa dar pe care apoi incerc sa o deslusesc. Te privesc adanc, si ma hranesc cu tot ce ai mai frumos in tine. Ochi plini de caldura, un nas foarte mic, dulce ti`e gura si`un corp de pitic.

Un tot in nimic...

Tot in lumea ta e doar materie
Materie moarta ce se va topi
Tristeti in care te afunzi
Si`n care vei muri
Intinde mana
Nu sta`n nestiinta
Striga`ma
Poate cu tine voi veni
Sau poate voi privi
Neajutorat


Nopti inchise in ganduri negre
Visand, mergand prin lumi sterpe,
Cu stele ce`n tine,
Chemare`ti soptesc
Spre tot ce visezi
Dar nu vrei sa pleci
Si strigi,
Dar nu te aud
Caci lumea e moarta
Si deja ai murit.

Root fallacy

Ce este viata? Un mic refugiu in neant. O profunda trecere prin noi si prin viata altora. Din neant ne nastem, in neant traim si tot in neant murim. O lume in care, 24 de ore se scurg zilnic din si prin noi, 1440 minute ne fac mai maturi pana cand ajungem la cele 86400 de secunde, ce se vor derula mai incet de aceasta data, purtandu`ne spre o alta lume, inexistenta. O lume in care am ajuns sa credem cu totii din mai multe motive. Frica. Frica de Dumnezeu, frica de pamant, frica de nimicul de dupa. Mase de oameni cu idei inexpugnabile legati la ochi si manati spre credinta. Poate dau dovada de putin nihilism dar prefer sa fiu de partea minoritatii.

Ceata

E ceata si ploua
Si ploua in tot.
Ploua pe tine
Si ploua`n priviri,
Priviri ce se uita
Si`apoi te si uita.
Ferice de ceata
Si uita ca ploua.


Si ploua de`o zi
O zi sa`nfloreasca,
Campii de rosi maci
De ceata ascunsi.
Si ploua de`o zi
Pe frunze e roua,
Da stiti c`am mintit
Cand e ceata nu ploua.

In Bucuresti se iubeste

03.12.2007. Luna de final a acestui an. Luni. Un nou inceput de saptamana. 13:15. Ora de mancat placinte. Placinte a la mamica. Nu a mea. Nici mamica si nici placinta daca va intrebati. Sunt in bucuresti, intr`o camera de camin, cu o muzica foarte placuta in urechi alaturi de un rocker. " A...nu se fumeaza aici?scuze, nu stiam, ies afara ". Imi astept trenul de seara care ma va duce departe de toate astea. Dar parca n`as mai pleca de aici. Aici le am pe toate. Prieteni. Iubire. In Bucuresti se iubeste. Se iubeste in metrouri, se iubeste in parcuri, se iubeste in cluburi, se iubeste in tot. Te iubesc pe tine si ne iubim in noi.

Arta culinara

Din categoria " hai pe la piata, sa mai tragem o burta de ras " . Intotdeauna drumurile mele in piata erau de domeniul comicului. Imi aduc aminte cand eram mic si ma trimitea maica`mea sa cumpar leustean, marar si patrunjel - combinatia fatala. Niciodata n`am stiut care e diferenta. Si mereu ma duceam la cate o babuta care, culmea, nu vindea acolo decat patrunjel si eu cu o fata de nevinovat intrebam " patrunjel aveti? ". Sau anumite replici de genu` " Ia zi, ce sa`ti mai dea maica? niste ceapa sa pui in mancare? ( de parca as fi facut eu mancarea!! ) sau " Nu am sa`ti dau rest, ia un ardei pana la .. lei ". Si apoi evident ajungeai acasa doar cu jumate din restul ramas, oprindu`ti bine meritata cota de 50%. " Incredibil mha mama ce`au scumpit astia ...... , ultima oara erau mai ieftine ". Acum cateva zile am ajuns iar prin piata si am vazut scris la o taraba " Kivi - .. lei kg ". Ar fi trebuit sa ma opresc si sa fac si o poza. Si daca tot se scrie cum se aude, atunci de ce nu chivi?. Se vinde mai bine daca scrii kivi? Atragi clientii? Nu. E pura prostie si tipic romanesc. Am auzit si de un loc unde painea se vinde cu 1 leu. In schimbul acestui leu primeai 0,500 g paine. Si nu, nu am scris gresit. Exact asa arata un afis pus pe geamul unei brutarii de cartier " Paine calda ( 0,500 g ) - 1 leu. Poate ca pentru domnisoara de a scris acel anunt, cele 4 clase primare au fost prea mult. Oricum un lucru e cert. Orice moment, oricat de frumos sau de plictisitor ar fi el atunci, peste ceva timp ajungi sa`i duci doru`. " Bhaaaaaaa mai tii minte cum stateam ca prostii..... "

Come dance this silence with me `till the morning...

Zilele astea am tot trecut printr`o continua stare de euforie. Oare sa fie din cauza vacantei care se apropie? Oare sa fie din cauza " spiritului de sarbatori " ? Oare sa fie din cauza cadourilor promise? Oare sa fie din cauza mea? Nu. raspunsul e mult mai simplu de atat. Raspunsul esti tu. " Tu ", un cuvant mic, din doua litere, cat se poate de simplu dar tot atat de complex pentru mine. Un cuvant care mi`a schimbat viata. Mi`a dat viata. A doua oara. Un cuvant care pentru mine e sinonim cu " tot ". " Tu " e scris pe asfaltul pe care calc zilnic, e sub perna pe care imi dorm noptile, in persoana de langa mine, pe toate bancutele din parculet pe care s-a odihnit, in mine, in tot ce scriu, in 2 cuvinte - te iubesc, si pluteste in aerul din Bel Ami. " Tu " e peste tot si " tu " e tot.