Zaticniri

Azi sau maine
Tot zile se cheama
Saptamani sau ani
Tot acolo ajungem
Se plange, se rade
Toate au un final


Azi, maine
Zile se aduna
Saptamani si luni
Doar ani care trec
In vid ma ascund.
Alerg prin simturi
Dureri ce m`apasa
In palma ma strang
Si`ncet ma sufoc

Prin ochiul meu stang
Incep sa`ntrevad
Sfarsitul ce vine
Caci dreptul e mort
De vreme apus

O cearta apune
Povestea nescrisa
A lumii "lacustre"
Cladita pe ape
Daramata de valuri.

Cei ce`au intrat n`au avut grija pe unde calca.
Gandacii de companie au fost striviti.

Ai vrea sa poti cand stii ca nu poti
Ai vrea sa vorbesti cand stii ca esti mut
Sa auzi si sa vezi
Cand nu stii ce te`nconjoara si esti confuz
Oare cine esti tu?
Oare cine sunt eu?
Poate un mim intr`o lume de orbi
Mimand un gand apus.

Gandurile`ti sunt unica comunicare
Cu lumea de`afara

A fi..sau a nu fi..

11.01.08. Vineri. Urma sa plec din Buzau. Drumul catre gara parca era mai scurt ca de obicei. Dorinta de a fi acolo cu tine accelera derularea timpului. Asteptam cu nerabdare sa calc pe peronul garii din Bucuresti si apoi sa fug spre lumea noastra in care sa ma inchid. Pentru totdeauna. Orologiile au incetat sa mai bata. A fi..sau a nu fi..
11.01.08. Vineri. Bucurestiul vechi. Lipscani. Arcade cafe. Un local cu o textura destul de placuta dar in care orice adiere a vantului o simteai pana in maduva oaselor. Pana si floarea din fata mea " dansa " de frig. Berea rece imi accentua frigul, fumul tigarii imi invada nasul si ochii iar tu zambeai. Orologiile au incetat sa mai bata. A fi..sau a nu fi..
12.01.08. Undeva in Bucuresti, la un oarecare cinema, la un oarecare film. S`a dovedit a nu fi doar un oarecare film. O oarecare comedie. O comedie pe care nu am sa o uit din 2 motive: primul nostru film vazut impreuna la cinema si cea mai proasta productie a tuturor timpurilor. O comedie pe durata careia am reusit sa rad maxim 30 de secunde adunate. Si atunci probabil nu din cauza filmului, ci a comentariilor din sala. Luminile s`au aprins iar orologiile au incetat din nou sa mai bata. A fi..sau a nu fi..

Oare de ce trebuie mereu sa ne certam? Si mai ales din nimicuri? Fiecare cuvant rostit din gura ta pe un ton mai grav e ca o palma, e ca un cutit ce`l infigi in mine si apoi il rasucesti. De fiecare data cand ne certam te privesc de afara, dintr`o lume a pasivitatii. Te ascult si te simt fara ca eu sa pot face ceva.
Cealalta jumatate din mine se afla in fata mea privindu`ma ciudat. O privire care ma blocheaza o clipa dar pe care apoi incerc sa o deslusesc. Te privesc adanc, si ma hranesc cu tot ce ai mai frumos in tine. Ochi plini de caldura, un nas foarte mic, dulce ti`e gura si`un corp de pitic.

Un tot in nimic...

Tot in lumea ta e doar materie
Materie moarta ce se va topi
Tristeti in care te afunzi
Si`n care vei muri
Intinde mana
Nu sta`n nestiinta
Striga`ma
Poate cu tine voi veni
Sau poate voi privi
Neajutorat


Nopti inchise in ganduri negre
Visand, mergand prin lumi sterpe,
Cu stele ce`n tine,
Chemare`ti soptesc
Spre tot ce visezi
Dar nu vrei sa pleci
Si strigi,
Dar nu te aud
Caci lumea e moarta
Si deja ai murit.

Root fallacy

Ce este viata? Un mic refugiu in neant. O profunda trecere prin noi si prin viata altora. Din neant ne nastem, in neant traim si tot in neant murim. O lume in care, 24 de ore se scurg zilnic din si prin noi, 1440 minute ne fac mai maturi pana cand ajungem la cele 86400 de secunde, ce se vor derula mai incet de aceasta data, purtandu`ne spre o alta lume, inexistenta. O lume in care am ajuns sa credem cu totii din mai multe motive. Frica. Frica de Dumnezeu, frica de pamant, frica de nimicul de dupa. Mase de oameni cu idei inexpugnabile legati la ochi si manati spre credinta. Poate dau dovada de putin nihilism dar prefer sa fiu de partea minoritatii.